Raportul Comisiei de la Veneţia nu e nici pe departe atât de catastrofal

Dana Gîrbovan a spus, joi, că raportul Comisiei de la Veneţia nu este atât de îngrijorător aşa cum s-a vehiculat în spaţiul public şi că au fost lansate recomandări şi susţineri la care autorităţile române au datoria să răspundă, menţionând că se analizează doar modificările contestate din justiţie.

„Modul în care raportul a fost preluat şi comentat reflectă însă perfect întreaga atmosfera ce a însoţit aceste proiecte de legi, descrisă cel mai bine chiar în raportul Comisiei: “în acest stadiu, este destul de dificil să ai un dialog raţional, echilibrat şi onest despre reforma justiţiei în România”. (…) Raportul scoate în evidenţă, încă de la început, faptul că analiza nu priveşte toate modificările aduse legilor justiţiei, ci doar modificările contestate. Se deduce astfel că au fost o serie de alte modificări necontestate şi neanalizate, care au fost aşadar pozitive. Dintre modificările contestate, unele au fost apreciate de Comisie, altele au stârnit îngrijorări, recomandându-se eliminarea sau reevaluarea lor”, a scris judecătorul Dana Gîrbovan, preşedintele Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România (UNJR).

Magistratul a punctat unele chestiuni pe care Comisia de la Veneţia le-a introdus în raport.

„Comisia subliniază că trebuie păstrat un echilibru între legitimitatea democratică de numire în aceste funcţîi şi necesitatea depolitizarii. De asemenea, Comisia face trimitere la recomandările mai vechi din MCV privind o procedura de numire robustă, transparenţă şi care să ofere egalitate de şanse concurenţilor. UNJR a tras numeroase semnale de alarmă, de-a lungul timpului, cu privire la lipsa unei astfel de proceduri de selecţie. Comisia punctează două modificări în proiectele de lege: limitarea dreptului Preşedintelui de a refuză numirea în funcţia de conducere în parchete o singură dată şi emiterea avizului consultativ de către secţia de procurori, în loc de Plenul CSM”, se mai arată în mesajul postat de Gîrbovan,

De asemenea, aceasta a mai vorbit şi despre limitarea dreptului preşedintelui ţării de a refuza o dată numirea în funcţiile de conducere la vârful Ministerului Public, menţionat în raportul Comisiei de la Veneţia.

„Comisia susţine că sistemul actual “conferă un rol real” CSM-ului, deoarece, prin avizul sau consultativ, îi permite Preşedintelui să ia o “decizie informată” cu privire la numirea procurorilor şefi. Afirmaţia această a Comisiei de la Veneţia este contrară realităţii faptice, deoarece decizia numirilor în conducerea parchetelor este tot politică, chiar dacă e făcută de Preşedinte care, dacă vrea, ţine cont de avizul consultativ al secţiei pentru procurori a CSM, dacă nu vrea, nu ţine. De exemplu, în 2009, deşi procurorul Laura Codruţa Kovesi a primit aviz negativ de la secţia pentru procurori a CSM, Preşedintele Băsescu a numit-o pentru un nou mandat în funcţia de Procuror General”, a spus preşedintele UNJR.

Sursa citată a mai subliniat că în raport, Comisia atrage atenţia şi asupra faptului că legea actuală permite revocarea din funcţii de conducere în condiţii prea vag definite, chestiune ce nu a făcut însă obiectul modificărilor actuale.

„Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie. Pentru prima dată într-un raport internaţional se face referire atât la metodele “îndoielnice” folosite de procurorii anticorupţie, cât şi la colaborarea procurorilor cu serviciile de informaţii, inclusiv din punct de vedere al impactului acestor metode şi colaborări asupra independenţei instanţelor şi parchetelor. Cu referire la nouă secţie, Comisia remarcă de la început că în interiorul DNA există deja un serviciu desemnat pentru anchetarea magistraţilor, fără însă a face referiri la modul în care procurorii sunt selectaţi în acest serviciu (total netransparent, dintre procurori chiar cu grad de judecătorie şi cu un minim de vechime efectivă de doar 4 ani). Comisia reia criticile existente în spaţiul public cu privire la secţie: nu există în expunerea de motive o explicaţie vis a vis de necesitatea înfiinţării acestei secţîi, reduce competenţă DNA, poate induce impresia unui fenomen infracţional în rândul magistraţilor, fapt ce ar slabi încrederea publicului în justiţie, precum şi faptul că, în combinaţie cu prevederile privind răspunderea materială, ar putea constitui un factor de natură a afecta independenţa justiţiei”, mai spune Dana Gîrbovan.

De asemenea, Comisia aminteşte şi criticile vizând modul de anchetare a judecătorilor, pentru soluţiile pronunţate de aceştia, însă în final e întreabă dacă recurgerea la procurori specializaţi, coroborat cu stabilirea unor garanţii procedurale crescute, fără a mai fi necesară crearea unui secţii specializate, nu ar fi o soluţie mai bună.

„Ca atare, contrar strigătelor agresive lansate sub acest aspect, concluziile Comisiei nu sunt nici pe departe atât de tranşante cum sunt prezentate, această împărtăşind preocuparea pentru garanţii procedurale superioare pentru anchetarea judecătorilor şi procurorilor. Fără îndoială, crearea unei astfel de secţii nu este nici pe departe o soluţie uzuală. Situaţia în care ne aflăm nu este nici ea una obişnuită şi nu ne-am fi aflat aici dacă DNA şi fostul CSM şi-ar fi făcut treaba la timp şi nu ar fi înlocuit analiză critică a activităţii DNA cu glorificarea habotnică a acesteia, ascunzând în spatele cuvintelor pompoase problemele acestei structuri de parchet”, mai spune Dana Gîrbovan.

Magistratul a mai scris şi o listă referitoare la rezultatele DNA în privinţa anchetării magistraţilor:

– trimiterea în judecată a unui vicepreşedinte CSM, forţat să demisioneze, achitat definitiv;

– reţinerea şi trimiterea în judecată a unui judecător al Curţii Constituţionale, forţat să demisioneze, achitat în prima instanţa;

– trimiterea în judecată a patru judecători ai ICCJ, dintre care doi preşedinţi de secţie, suspendaţi din funcţie, achitaţi definitiv;

– trimiterea în judecată şi suspendarea din funcţîi a patru judecători de tribunal şi curte de apel, dosarul a fost restituit, iar ulterior DNA a dat soluţia de clasare pe motiv că “fapta nu există”;

– urmărirea penală a procurorului general, forţat să demisioneze, dosarul a fost clasat ulterior de către DNA;

– trimiterea în judecată a unui procuror general al unui parchet de pe lângă o curte de apel, achitat în prima instanţa;

– trimiterea în judecată a unui procuror DNA, cu mare vechime în structura centrală, dosar restituit la parchet, în prima instanţă.

„La acestea se adaugă interceptările judecătorilor în timpul soluţionării cauzelor, citarea acestora la DNA în timp ce erau sesizaţi cu dosare importante ale acestei structuri, interogarea judecătorilor cu încălcarea secretului deliberarii, durata excesiv de lungă a procedurilor, totală netransparentă în ceea ce priveşte numărul şi stadiul procedurilor în dosarele penale aflate în lucru la DNA şi vizând magistraţi”, a spus Dana Gîrbovan.

De asemenea, Comisia de la Veneţia a precizat, în raport, că deşi nu are competenţă pentru analiza interferenţei serviciilor de informaţii în justiţie, salută modificările din Parlament menite să limiteze această situaţie.

„Deşi arată că nu are mandat pentru a analiza problemele legate de existenţa protocoalelor şi interferenţă SRI în justiţiei, Comisia subliniază că independenţa şi imparţialitatea justiţiei, ferite de orice ingerinţe, sunt fundaţia unei societăţi democratice guvernate de “rule of law”. Comisia punctează şi un alt aspect, extrem de important: acela al necesităţii modificării cadrului legislativ pentru a asigura un control democratic eficient asupra activităţii serviciilor de informaţii. Partea din raport care vorbeşte despre problema serviciilor conţine, însă, o susţinere greşită, care dovedeşte faptul că cei din Comisia de la Veneţia au primit informaţii eronate de la o parte dintre cei cu care au fost în dialog în România. Comisia de la Veneţia susţine în raport că a fost informată de autorităţile naţionale că, până la decizia CCR din 2016, SRI era singurul organ ce avea abilitarea LEGALĂ de a face interceptări. Această este o dezinformare crasă a Comisiei de la Veneţia, absolut inadmisibilă, cu atât mai mult cu cât provine din surse instituţionale”, spune Dana Gîrbovan.

Preşedintele UNJR a mai spus că raportul Comisiei nu este atât de îngrijorător precum a fost prezentat în spaţiul public.

„În concluzie, raportul preliminar cu recomandări al Comisiei de la Veneţia nu este nici pe departe atât de catastrofal pe cât e prezentat de alarmistii de serviciu. Dincolo de aprecierile la unele modificări la legile justiţiei, raportul Comisiei de le Veneţia conţine susţineri şi recomandări la care autorităţile române au datoria să răspundă. Pe de altă parte, retuşuri şi corecturi la legile de modificare a legilor justiţiei, în măsură în care se impun, se pot face chiar şi după intrarea în vigoare a acestora. Faptul, însă, că unii interlocutori oficiali din România şi-au permis să prezinte Comisiei de la Veneţia informaţii incomplete sau de-a dreptul eronate demonstrează, încă odată, incapacitatea acestora de a purta un dialog onest în privinţa problemelor din justiţie şi, implicit, în găsirea celor mai bune soluţii la acestea”, a spus magistratul.

Lasă un răspuns